Ultima fotografie | Last Picture

Ultima fotografie

În ziua pensionării am deschis primul album. Sărbătorind evenimentul alături de copii şi nepoţi, m-am gândit că ar fi bine să vadă şi cei mici pe unde am umblat când eram tânără. Am cutreierat multe ţări, unele nici nu mai există; fiecare album spune povestea unei călătorii şi sunt atâtea încât umplu o bibliotecă întreagă. Astfel că, după prânzul festiv, când copiii s-au retras pe terasă ca să fumeze şi să vorbească de-ale lor, nepoţii s-au adunat cuminţi în jurul meu şi am început să răsfoim împreună.

Am petrecut în felul acesta ore bune. Le plăceau imaginile, dar mai ales poveştile care le însoţeau, despre ţinuturi fantastice pe care ei doar visaseră să le vadă când erau mititei şi părinţii le citeau basme seara înainte de culcare. De la o vreme însă începură să plece unul câte unul, iar eu am deschis ultimul album, în care erau fotografii de care nu îmi aminteam. Mă arătau parcă mai bătrână decât ştiam din oglindă, înconjurată de nepoţii ce dădeau şi ei semne de maturizare.

Ultima pagină era goală. Ridicându-mi privirea din album, am observat că lângă mine nu mai şedea nimeni. În stânga, în dreapta, în faţa mea, albumele răsfoite stăteau grămezi. Doar în spate mai era spaţiu de trecere şi, încercând să mă ridic din fotoliu, am constatat că înţepenisem, aşa că m-am aşezat la loc, cuibărindu-mă sub pled. Casa dormea, oaspeţii mei la fel; nu se auzea niciun sunet, nici măcar un sforăit.

Am închis albumul, pregătindu-mă să îmi petrec noaptea în fotoliu, când am auzit scârţâind uşa de la intrare şi, imediat după aceea, o mână m-a atins pe umăr. O voce necunoscută m-a întrebat dacă doresc să facem o poză împreună şi mi-am dat seama imediat că nu era nevoie să mă întorc ca să ştiu cine mă vizita la ora aceea târzie.

În ultima fotografie, mă aflu în mijlocul sufrageriei, între bibliotecă şi geam, înconjurată de colecţia mea de albume, cu genunchii înveliţi în pled şi mâinile încrucişate în poală. Am ochii închişi şi parcă zâmbesc. S-ar părea că am avut o moarte uşoară.

Last Picture

I opened the first photo album on my retirement day. As I was celebrating with the family, I thought that my grandchildren would be interested to see where I traveled in my younger age. I visited many countries some disappeared from the map; each album tells the story of a journey, and there’s so many that, in time, I filled a whole library with them. Thus, after the festive lunch, when their parents went out to the terrace to smoke and make plans, the kids surrounded me, and we started to look at the pictures together.

We spent this way all through the afternoon until the night began to fall. They enjoyed the pictures, but most of all they liked the stories, most of it about fantasy lands they were only dreaming to see when they were littler, and their parents read them bedtime stories. From some point, they started to leave, one by one, and I opened the last album containing pictures I had no memory of. In those pictures, I was looking older than I knew from the mirror, and the grandchildren themselves looked as if they were not kids any longer.

The last page was blank. As I raised my eyes from the album, I noticed there was no one around me. In front of me, on the right, on the left, the albums were laying in piles. I could only make my way to the bedroom through a narrow space behind the armchair; as I tried to stand up, I felt numb, so I sat down and bundled up under the blanket. The whole house was sleeping, and so did my guests; there was no sound, not even a snore.

As I closed the album, deciding to sleep in my armchair, I heard the creak of the front door, and soon a hand touched my shoulder. A voice I didn’t know asked me if I wanted to have a picture together and I knew right away there was no need for me to look behind to find out who was visiting at that late hour.

In the last picture, I am in the middle of my living room, between the library and the window, surrounded by my collection of photo albums, knees under the blanket, hands on my lap. Eyes closed, I look like smiling. It seems I had an easy death.

©M.V. Stories