Cu ochii la pămînt | Shoegaze

Cu ochii la pământ

Totul a început cu o pană de curent. Era imediat după apus şi oamenii au observat-o mai târziu. Au rămas pe întuneric câteva ore, aşteptând să revină. Apoi au ieşit în stradă, să verifice dacă se întâmplă peste tot. Oraşul era cufundat în semi-întuneric. Au aprins lumânări, au mai stat o vreme aşa, faţă în faţă, neavând ce să îşi spună, contrariaţi că situaţia nu se remediază. Ultima oară se întâmplase în urmă cu câţiva ani, când vântul deteriorase nişte cabluri, iar înainte de asta, într-o iarnă, în timpul unei furtuni de gheaţă; de fiecare dată lucrurile reveniseră la normal în cel mult jumătate de zi. Spre dimineaţă, au încercat să se informeze de pe internet, laptopurile încă funcţionau, dar au constatat că reţeaua căzuse; la fel reţelele gsm.

A doua zi nu se schimbase nimic încă şi nimeni nu ştia ce se întâmplă, un comunicat oficial nu fusese lansat şi nici nu s-ar fi putut, redacţiile ziarelor erau blocate, tipografiile la fel, în firme angajaţii stăteau în faţa calculatoarelor inutile şi emiteau ipoteze, nimic nu mai părea să funcţioneze, bancomate, uşi automate, maşini rămase fără baterie blocau circulaţia. O săptămână mai târziu, oamenii sufereau deja de frig, de foame, de depresie. Mulţi dintre ei renunţaseră să mai facă ceva, stăteau în locuinţele lor, înveliţi în pături, hrănindu-se din ultimele conserve, privindu-se îngrijoraţi, fără un cuvânt.

Au trecut aşa câteva săptămâni, timp în care unii s-au sinucis, alţii s-au ucis între ei în timp ce devastau magazinele din apropiere, alţii au murit de foame, câţiva mai aşteptau un miracol; tot ce văzuseră prin documentarele post-apocaliptice de pe Discovery se întâmpla chiar atunci, în jurul lor.

Miracolul a venit după două luni, cu bicicleta. O scrisoare oficială, scrisă de mână, cu litere chinuite care imitau caracterele de tipar şi purtând două semnături, a reprezentantului guvernului şi a liderului religios, i-a anunţat că lumea întreagă se află în colaps. Pământul se oprise, iar cealaltă emisferă era în flăcări. Abia atunci şi-au dat seama că, din seara în care se luase curentul, nu mai văzuseră soarele.

Shoe-gaze

It all started with a power cut. It was right after sunset, and people only noticed it later. For a few hours, they sat in the dark, waiting. Then, they went out in the street to check out whether it happened everywhere. The city plunged into some foggy night. They lit candles, sat for a while face to face, with nothing to say, annoyed that the situation wasn’t solved. The last time it had happened a few years before, when the wind had ripped some cables, and before that, the cause had been an ice storm; every time things had turned back to normal in less than half a day. The morning after, they tried to check out the internet for some news, as the laptops were still functional, only to discover that the network had failed, along with the GSM networks.

The day after, nothing changed, and nobody knew why; there was no official statement, no newspaper since the printers were all out of service. The employees were stuck in front of their inoperable computers, trying to figure out what could have happened, and nothing seemed to function anymore, ATMs, automatic doors; cars with emptied batteries caused traffic jams all over the city. A week later, people were already suffering from cold, hunger, and depression. Many of them locked themselves inside their homes, wrapped in blankets, feeding on the last remains of canned food, looking at each other, speechless and terrified.

During the next few weeks, some people killed themselves, some others had the nearby shops robbed, killing each others in the process, others died of starvation, some kept waiting for a miracle; all the things they had seen once on Discovery’s post-apocalyptic documentaries happened right there and then.

After two more months, the miracle finally produced itself in the form of a document sent via bicycle snail mail, a sheet of paper handwritten with tormented letters imitating print fonts and signed by both representatives of the government and official religion. It said that the world had collapsed. The Earth had stopped, and the other hemisphere was in flames. It was only then when people realized that, since the power cut, they had no longer seen the sun.

©M.V. Stories